Resh: o literă din grupul contrariilor vieții

Resh este o literă ebraică. Ea face parte dintr-un grup de șapte litere numite duble, adică litere care au fiecare două pronunțări. Împreună, acestea reprezintă contrariile vieții: lucruri sau stări opuse. Nu îi atribui însă lui Resh o anumită pereche de contrarii. Variantele tradiției diferă în privința legăturilor dintre litere și aceste perechi. De aceea, aici găsești sensul grupului din care face parte, nu o însușire rezervată acestei litere.

Perechile grupului sunt viața și moartea, pacea și războiul, înțelepciunea și nesăbuința, bogăția și sărăcia, farmecul și urâțenia, sămânța și pustiirea, stăpânirea și supunerea. Prin înțelepciune înțelegi judecata chibzuită, iar prin nesăbuință, lipsa de chibzuință. Farmecul înseamnă ceea ce atrage și încântă. Sămânța este ceea ce semeni, iar pustiirea înseamnă lăsarea unui loc gol și lipsit de viață. Stăpânirea înseamnă să ai puterea de a hotărî, iar supunerea, să urmezi hotărârile altcuiva. Acestea descriu grupul întreg, fără să alegi vreuna drept sens propriu pentru Resh.

În viața de zi cu zi, legătura este cu ideea generală de contrast, adică deosebirea dintre lucruri opuse. La muncă, întâlnești situații în care hotărăști tu și situații în care urmezi hotărârile altcuiva. În iubire, observi deosebirea dintre înțelegere și conflict. În obiceiuri și alegeri, recunoști diferența dintre a cântări urmările și a acționa fără chibzuință. Sunt exemple prin care înțelegi contrariile, nu calități pe care Resh ți le dă și nici descrieri ale felului tău de a fi.

Valoarea numerică a lui Resh este 200. Asta înseamnă că literei îi corespunde acest număr într-un mod tradițional de interpretare. Folosești numărul pentru a căuta înțelesuri, nu pentru a dovedi ceva. El nu stabilește cum iubești, cum muncești sau ce alegi și nu spune ce urmează să ți se întâmple.